Cancerul ovarian

Ovarele sunt organele reproductive ale femeii, fiecare femeie având în mod normal două ovare situate de o parte și de alta a uterului. Aceste organe au rolul de a produce ovule și hormoni feminini.

Cancerul ovarian se formează la nivelul unuia sau al ambelor ovare, și apariția acestuia a fost asociată cu diverși factori de risc (ex. îmbătrânirea, mutații genetice moștenite, numărul de nașteri).Acest tip de cancer, ca frecvență, se află pe locul 5 în rândul tumorilor la femei, atât pe plan mondial, cât și în România.

Există 2 tipuri de cancer ovarian:

• Cancerul ovarian epitelial (sau carcinomul ovarian), care se formează în țesutul de la suprafața ovarului, acest tip fiind și cel mai frecvent.
• Cancerul ovarian non-epitelial, care se formează la nivelul altor tipuri de țesuturi ale ovarului.

Aceste două tipuri se împart în diverse subtipuri. Cunoașterea tipului de cancer ovarian este foarte importantă pentru stabilirea tratamentului și evaluarea prognosticului.

Tratamentul cancerului ovarian este discutat în prima fază într-o comisie multidisciplinară alcătuită din medici cu diferite specializări (chirurg, oncolog, anatomopatolog). Principalele variantele de tratament sunt chirurgia și chimioterapia. Decizia cu privire la alegerea tratamentului potrivit pentru fiecare pacientă include luarea în calcul a mai multor factori: tipul și caracteristicile tumorii, stadiul bolii, existența altor boli cronice, starea generală a pacientei.

Tratamentul bolii incipiente

În boala incipientă, tumora se localizează doar la nivelul ovarelor sau la nivelul ovarelor, al uterului și/sau al trompelor uterine. În aceste stadii, tratamentul este reprezentat de chirurgie urmată sau nu de chimioterapie (în funcție de riscul de recidivă pe care îl prezintă pacienta).

Chirurgia

Chirurgia are rolul de a îndepărta tumora, precum și alte țesuturi care pot fi afectate sau sunt atacate de aceasta. Acest procedeu se numește rezecție chirurgicală, fiind menit să controleze local boala. Țesuturile care sunt îndepărtate chirurgical (rezecate) sunt examinate de către medicul anatomopatolog, iar rezultatul eliberat de acesta este important în stabilirea conduitei terapeutice care urmează.

În timpul operației, chirurgul efectuează o stadializare chirurgicala a bolii prin inspectarea întregului abdomen și pelvis, și dacă este posibil efectuează urmatoarele manopere:histerectomie totală (rezecția uterului),salpingo-ooforectomie sau anexectomie bilaterală(rezecția ovarelor și trompelor uterine), omentectomie (rezecția unei părți din țesutul de grăsime -omentul sau prapurul- care învelește intestinele), biopsie peritoneală,lavaj peritoneal (se spală cavitatea abdominală cu ser fiziologic, apoi lichidul de spălare este examinat la microscop pentru a stabili dacă prezintă celule tumorale).

În cazul pacientelor tinere care doresc să mai poată face copii, se poate practica așa-numita chirurgie de păstrare a fertilității, în cadrul căreia se menține uterul și un ovar cu trompa uterină, cu condițiile să se efectueze stadializarea chirurgicalăprecisăși organele păstrate să fie sănătoase.

Chimioterapia Adjuvantă

În urma chirurgiei, se stabilește dacă pacienta are un risc scăzut, mediu sau crescut de recurență (reapariție) a bolii, iar dacă riscul este mediu sau crescut, se va recomanda chimioterapia adjuvantă.

Chimioterapia reprezintă administrarea de substanțe care ucid celulele canceroase sau le încetinește înmulțirea. Chimioterapia adjuvantă este menită, după cum ii spune numele, să ajute (să completeze) o altă terapie; în cazul cancerului ovarian, este menită să ajute chirurgia, prin distrugerea celulelor tumorale lăsate în urmă de aceasta. Rolul ei este de a scădea riscul de recurență (reapariție) sau progresie a bolii.

Tratamentul Bolii Avansate

În cazul bolii avansate, cancerul s-a extins dincolo de ovare și uter la organele din pelvis și/sau abdomen sau a dat metastaze la distanță (metastazele reprezintă tumori în alte organe care s-au format în urma răspândirii celulelor tumorale de la ovar).

În acest stadiu, rolul chirugiei este de a scoate cât mai mult din tumora răspândită în abdomen, deci de a reduce cât mai mult tumora, iar chimioterapia adjuvantă o va completa prin acțiunea sa la nivel sistemic, adică la nivelul întregului corp, prin atacarea celulelor tumorale rămase.

În urma chirurgiei, se va recomanda chimioterapia adjuvantă (de obicei 6 cicluri).

În cazul în care nu s-a putut realiza rezecția completă a elementelor tumorale, se poate lua în considerare o “chirurgie de reducere tumorală de interval”, adică după 3 cicluri de chimioterapie, se va reinterveni chirurgical, urmând ca apoi chimioterapia să fie completată până la 6 cicluri.

Tratamentul Bolii Metastatice

Când boala este diagnosticată în stadiu metastatic (cca 15% din cazuri), abordarea este identică aceleia din boala avansată, respectiv chirurgie de citoreducție urmată de chimioterapie.

Efectele secundare ale operației

Efecte secundare generale comune intervențiilor chirurgicale abdominale:legate de anestezia generală (probleme cardiace, respiratorii, reacții alergice), tromboză venoasă profundă, hemoragii, infecții, lezarea organelor abdominale și pelvine, limfedemul membrelor inferioare (acumulare de limfă) în urma limfadenectomiei pelvine.

Pacientele cărora li se practică histerectomie totală și anexectomie bilaterală își vor pierde funcția reproductivă, adică nu vor mai putea face copii; acest lucru nu se va întâmpla și în cazul pacientelor care urmează operație de păstrare a fertilității.

Pe lângă funcția reproductivă, ovarele au și o funcție endocrină, adică produc și hormoni sexuali a căror sinteză încetează odată ce se practică anexectomia bilaterală. În cazul pacientelor care nu au menopauza instalată, acest lucru va duce la încetarea menstruației și apariția simptomelor de menopauză. În cazuri selectate, medicul poate indica terapie de substituție hormonală.

Efectele secundare ale chimioterapiei

Natura și intensitatea efectelor secundare variază în funcție de tipul de chimioterapie, de numărul de chimioterapice folosite și doza lor, precum și de prezența de boli cronice ale pacientei. Unele efecte secundare ale chimioterapiei pot fi prevenite sau ameliorate prin administrarea unor medicamente.

Cele mai frecvente efecte secundare suntcăderea părului, scăderea celulelor sângelui (hematii, trombocite, leucocite) care predispune la anemie, sângerare, vânătăi, infecții;oboseală, senzație de slăbiciune, greață și vărsături.

Alte efecte secundare includ:afte sau ulcerații bucale, modificarea gustului, diaree, neuropatie periferică (înțepenire, furnicături, senzația de durere sub formă de arsură la nivelul mâinilor și picioarelor), dureri musculare și articulare, reacții alergice (mâncărime, înroșire, erupții la nivelul pielii, febră, frisoane), inflamarea pielii din jurul branulei.

Ocazional pot apăreamodificări ale funcției ficatului, tulburări respiratorii (tuse, dificultate în a respira, dureri în piept), constipație, vedere încețoșată, reacții alergice severe, scăderea tensiunii arteriale, scăderea pulsului, dureri abdominale și/sau de cap.

Urmărirea pacientelor după tratament

Controalele medicale periodice

Sunt necesare pentru depistarea recidivelor bolii și instituirea precoce a tratamentului acestorași prevenția și tratamentul efectelor secundare ale terapiei anticanceroase.

Controalele se fac la fiecare 3 luni în primii 2 ani și la fiecare 6 luni în următorii ani.

În cadrul controalelor se va efectua consult clinic/ginecologic și se va doza markerul tumoral CA125 care s-a demonstrat a fi util în depistarea recurențelor.

În cazul în care aceste examinări indică o recidivă, se va efectua o tomografie computerizată (CT) sau o tomografie computerizată cu emisie de pozitroni (PET-CT).

Conduita în cazul reapariției bolii (recidivă)

Planul de tratament va fi individualizat în cazul fiecărei paciente, luând în considerare: tipul de cancer ovarian, la cât timp după tratament a apărut recidiva, tratamentul anterior și sensibilitatea la chimioterapie, precum și starea de sănătate a pacientei.