Va rugam sa va creati un nou cont si sa actualizati datele de contact. Detalii aici. Posibilitatea de plata online.

Limfomul difuz cu celule B mari (DLBCL, diffuse large B-cell lymphoma)

Ghidul ESMO de practică clinică pentru diagnosticare, tratament şi monitorizare

Incidență și epidemiologie

Limfomul difuz cu celule B mari (DLBCL, diffuse large B-cell lymphoma) reprezintă 30%–58% dintre seriile de cazuri de limfom non-Hodgkin. Incidenţa brută în Europa este de 3,8/100 000/an [1]. Incidenţa crește odată cu înaintarea în vâr- stă și variază considerabil în întreaga Europă. Un istoric fa- milial de limfom, boli autoimune, infecție cu virusul imuno- deficienței umane (HIV), seropozitivitate pentru virusul hepatic C (HCV), o masă corporală crescută la adulții tineri și unele expuneri profesionale au fost identificate ca factori de risc pentru DLBCL [2]. În ultimii ani, au existat îmbunătăţiri importante în ceea ce privește supravieţuirea pacienților cu DLBCL în toate regiunile europene [3].

Diagnosticare și aspect anatomo- patologic/biologie moleculară

Diagnosticul DLBCL trebuie să se efectueze într-un labora- tor de referință de hematopatologie cu expertiză în interpreta- rea morfologică și facilităţi pentru a efectua întreaga gamă de investigații fenotipice și moleculare [V, A].

Biopsia chirurgicală excizională rămâne metoda optimă de diagnostic [V, A]. Acest lucru permite evaluarea arhitecturii ganglionare și furnizează materiale adecvate pentru studii fe- notipice și moleculare. În mod ideal, biopsia trebuie trimisă nefixată la laborator pentru a permite efectuarea studiilor de citometrie în flux și extragerea ADN-ului și ARN-ului de cali- tate. Biopsiile cu ac gros și biopsiile endoscopice trebuie să fie rezervate pacienților pentru care o abordare chirurgicală este imposibilă sau ar implica riscuri excesive [IV, B]. Aspirația cu ac fin nu trebuie să fie utilizată ca test diagnostic unic pentru DLBCL [V, E].

Un diagnostic morfologic al DLBCL trebuie să fie confirmat în toate cazurile prin intermediul investigațiilor imunofeno- tipice, fie imunohistochimie (IHC), fie citometrie în flux, sau printr-o combinație a ambelor tehnici [V, A]. Seturile de teste utilizate trebuie să fie concepute astfel încât să poată confir- ma apartenența celulelor la linia B și trebuie să fie suficient de cuprinzătoare pentru a evidenția posibile forme variante cum ar fi limfomul imunoblastic [4], limfomul mediastinal primar cu celule B (PMBCL, primary mediastinal B cell lymphoma), limfom cu celule B mari bogat în celule T/histiocite, DLBCL primar cutanat ,,leg-type’’(tip picior) sau DLBCL EBV-pozitiv

Vezi detalii