Va rugam sa va creati un nou cont si sa actualizati datele de contact. Detalii aici. Posibilitatea de plata online.

Carcinomul renal: Ghidul ESMO de practica clinica pentru

Carcinomul renal: Ghidul ESMO de practica clinica pentru diagnostic, tratament si urmarire)

Incidenţă şi epidemiologie

Carcinomul renal (RCC, renal cell carcinoma) este responsabil de 2-3% din totalul afecţiunilor maligne ale adulţilor, fiind pe locul 7 ca frecvenţă la bărbaţi şi pe locul 9 la femei [1].
La nivel mondial se înregistrează anual aproximativ 209 000 de cazuri noi de carcinom renal şi 102 000 decese. Incidenţa tuturor stadiilor de RCC a crescut în ultimii ani, acesta contribuind la o creştere constantă a mortalităţii pe unitate populaţională. Fumatul activ şi pasiv reprezintă un factor de risc demonstrat pentru apariţia RCC, la fel ca și hipertensiunea arterială. Totuşi, medicamentele antihipertensive de tipul diureticelor nu sunt asociate independent cu dezvoltarea RCC. De asemenea, RCC pare să fie mai frecvent la pacienţii obezi, cu insuficienţă renală în stadii terminale, boală chistică renală dobândită şi scleroză tuberoasă.

Aproximativ 2-3% dintre RCC sunt ereditare şi se descriu mai multe sindroame cu transmitere autozomal dominantă, fiecare având o bază genetică şi un fenotip distinct; cel mai frecvent dintre aceste sindroame este boala Von Hippel Lindau (VHL).

În ultimii ani, au fost raportate multe gene noi asociate cu RCC (de exemplu PBRM1, SETD2, BAP1). Rolurile acestor gene în patogeneză şi în calitate de biomarkeri de prognostic sunt în curs de investigaţie.

Diagnostic şi aspect anatomo-patologic/ biologie moleculară

Procentul tumorilor renale mici şi al celor descoperite accidental a crescut semnificativ datorită utilizării pe scară largă a examinărilor imagistice abdominale, de exemplu a ecografiei, a tomografiei computerizate (CT) şi a rezonanţei magnetice nucleare (RMN). În prezent, peste 50% dintre RCC sunt descoperite accidental. Totuşi, un număr mare de pacienţi cu RCC continuă să se prezinte cu simptome clinice, de exemplu cu durere în flanc, hematurie macroscopică şi masă abdominală palpabilă (triada clasică); simptome cauzate de metastaze, precum dureri osoase sau noduli pulmonari; cu sindroame paraneoplazice, ce se manifestă de exemplu prin hipercalcemie, febră inexplicabilă, eritrocitoză sau sindroame consumptive.

Examenul clinic poate ghida examinările ulterioare, în special în cazurile în care sunt prezente simptomele şi semnele menţionate mai sus. Suspiciunea de RCC trebuie să ducă la efectuarea unor investigaţii paraclinice care includ creatinina serică, hemoglobina, numărul de leucocite şi trombocite, lactat-dehidrogenaza şi calciul seric corectat, pe lângă alte teste impuse de prezenţa anumitor simptome [IV, B]. S-a sugerat efectuarea unor teste de caracterizare a sindromului inflamator, care să includă determinarea proteinei C reactive (PCR) şi a vitezei de sedimentare a hematiilor. Unele dintre aceste teste reprezintă factori de prognostic al supravieţuirii

Vezi detalii