Va rugam sa va creati un nou cont si sa actualizati datele de contact. Detalii aici. Posibilitatea de plata online.

Cancerul pulmonar cu celule mici (SCLC)

Incidenţă şi epidemiologie

La nivel mondial, se estimează că sunt diagnosticate anual aproximativ 1,6 milioane de cazuri noi de cancer pulmonar. Cea mai mare rată a incidenţei la bărbaţi este observată în Europa Centrală şi de Est şi în Europa de Sud (57 şi respectiv 49 la 100 000), în timp ce la femei, cele mai mari rate sunt raportate în Europa de Nord (36 la 100 000) [1]. În cancerul pulmonar, ratele supravieţuirii la 5 ani s-au îmbunătăţit uşor în cursul ultimului deceniu, însă rămân scăzute, în jur de 10% [2].

Cancerul pulmonar cu celule mici (SCLC, small cell lung cancer) îşi are originea la nivelul precursorilor celulelor neuroendocrine şi se caracterizează printr-o creştere rapidă, rate înalte de răspuns la chimioterapie şi radioterapie, precum şi prin apariţia rezistenţei la tratament în cazul pacienţilor cu boală metastatică. În lumea occidentală, proporţia pacienţilor cu SCLC a scăzut la 13% [3]. Practic, toţi pacienţii au antecedente de consum tabagic. Astfel, există o relaţie strânsă între fumat şi incidenţă, care variază pentru populaţii diferite. În plus, este posibil ca descrierea recentă din anii

1990 a tumorilor cu celule neuroendocrine mari, care au fost probabil incluse anterior în categoria SCLC, să fi contribuit la acest declin. Renunţarea la fumat reduce riscul apariţiei SCLC şi totodată riscul de deces al pacienţilor cu SCLC localizat cu aproape 50% [4].

Numai o treime dintre pacienţi sunt diagnosticaţi cu boală localizată, în care obiectivul terapeutic este vindecarea. Datorită evoluţiei naturale agresive, este improbabil ca screening-ul prin investigaţii radiologice să conducă la scăderea mortalităţii, iar prevenirea fumatului va rămâne indiscutabil intervenţia primară şi cea mai importantă pentru scăderea ulterioară a mortalităţii [5].

Diagnostic şi histopatologie/biologie moleculară

Diagnosticul histopatologic trebuie să fie stabilit în conformitate cu clasificarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) cu ajutorul descrierii mofologice (de la celule mici rotunde, uniforme la celule mici cu formă fusiformă, cu citoplasmă redusă, indice mitotic crescut, zone necrotice).

Metoda imunohistochimică de confirmare a diagnosticului de SCLC (sinaptofizină, cromogranină A, CD56, factor 1 de transcripţie tiroidian şi MIB-1) nu este obligatorie, însă poate fi utilizată dacă există incertitudini (mai exact în cazul unor artefacte de strivire pronunţate). Datorită localizării centrale la nivel toracic observată frecvent, biopsiile pot fi prelevate prin bronhoscopie în cele mai bune condiţii. Alte metode includ mediastinoscopia, bronhoscopia cu ghidaj ecobronhoscopic (EBUS), ecobronhoscopia, aspiraţia transtoracică cu ac fin şi

Vezi detalii