Va rugam sa va creati un nou cont si sa actualizati datele de contact. Detalii aici. Posibilitatea de plata online.

Cancerul colorectal cu risc familial

Sindromul Lynch

Prevalenţa şi penetranţa mutaţiilor genelor de repararea erorilor de replicare

Sindromul Lynch este cel mai frecvent sindrom care cuprinde cancerul colorectal (CCR) ereditar şi reprezintă
~1%–3% din numarul total de pacienţi cu CCR [1].

Sindromul este transmis autozomal dominant şi este asociat cu mutaţii ale genelor de reparare (MMR, mismatch repair genes), MLH1, MSH2, MSH6 şi PMS2. Aceste alterări determină instabilitatea microsateliţilor (IMS) în ADN tumoral şi cuprind mutaţii inactivatoare ale genelor supresoare tumorale care conţin microsateliţi în regiunile de codare (TGFBR2 şi BAX) [2].

Mutaţiile genelor MMR pot determina pierderea expresiei proteinelor corespunzătoare şi pot fi detectate prin tehnici de imunohistochimie (IHC) [3, 4].
În general, purtătorii mutaţiei au un risc crescut de CCR (risc pe viaţă de 30%–70%) şi cancer endometrial (risc pe viaţă 30%–60%) [1]. Persoanele cu sindrom Lynch prezintă de asemenea un risc crescut de a dezvolta cancere de tract urinar (8%), de intestin subţire, de ovar (4%–12%), de stomac,de pancreas (4%), de tract biliar, cerebrale şi cutanate [5]. A fost observată o corelaţie genotip–fenotip în care purtătorii mutaţiei MLH1 prezintă un risc mai mare de CCR cu debut la vârstă tânără, cei cu mutatia MSH2 au un risc mai mare de cancere extracolonice, cei cu MSH6 au un risc crescut de cancer endometrial, iar purtătorii PMS2 prezintă un risc absolut pe viaţă mai mic de CCR şi de cancer endometrial (15%–20%) în comparaţie cu purtătorii altor mutaţii [6] (Figura 1).
Termenul sindrom Turcot se referă la pacienţii cu mutaţii ale genelor MMR şi tumori cerebrale, iar termenul de sindrom Muir–Torre se aplică pacienţilor cu tumori ale glandelor sebacee cutanate (keratoacantoame, adenoame sebacee sau adenocarcinoame).

Îndrumarea pentru screening molecular şi testarea genelor de reparare (MMR)

Au fost dezvoltate mai multe criterii clinice pentru suspiciunea clinică de sindrom Lynch, de exemplu criteriile Amsterdam şi ghidurile Bethesda revizuite (Tabelul 1) [2– 4, 7, 8]. Totuşi, multe studii au dovedit lipsa sensibilităţii şi specificităţii de identificare a persoanelor cu sindrom Lynch în cazul criteriilor Amsterdam, iar altele au demonstrat că ghidurile Bethesda pot omite între 6% şi 25% dintre purtătorii mutaţiilor [3].

Deoarece >90% dintre cazurile de CCR în cadrul sindromului Lynch prezintă IMS şi/sau pierderea proteinei corespunzătoare la IHC, screeningul molecular premergător poate reprezenta o strategie bună pentru identificarea candidaţilor pentru testarea liniei germinale. Recent, o analiză a datelor cumulate din patru

Vezi detalii