Va rugam sa va creati un nou cont si sa actualizati datele de contact. Detalii aici. Posibilitatea de plata online.

Cancerul anal: Ghidurile de practica clinica ESMO-ESSO-ESTRO

Cancerul anal: Ghidurile de practica clinica ESMO-ESSO-ESTRO pentru diagnostic, tratament si urmarire

Etiologie
Carcinomul cu celule scuamoase al anusului (CCSA) este puternic asociat cu infecţia cu papilomavirusul uman (HPV), care reprezintă agentul cauzal la 80%–85% dintre pacienţi (de obicei subtipurile HPV16 sau HPV18 în Europa), ca şi leziunea precursoare acestuia, neoplazia intraepitelială anală (NIA) 3. Factorii care cresc riscul de infecţie cu HPV şi/sau care modulează răspunsul gazdei şi persistenţa acestei infecţii par să influenţeze epidemiologia cancerului anal. Sexul anal şi numărul mare de parteneri sexuali de-a lungul vieţii cresc riscul de infecţie persistentă cu HPV la bărbaţi şi femei, ceea ce duce în final la malignitate.

Alţi factori de risc importanţi includ virusul imunodeficienţei umane (HIV), imunosupresia la primitorii de transplant, utilizarea medicamentelor imunosupresoare (de exemplu, corticosteroizi pe termen lung), alte cancere asociate cu HPV în antecedente, boli autoimune, deprivarea socială şi fumatul. Fumatul poate avea un rol important şi în modularea/ persistenţa infecţiei cu HPV şi, prin urmare, influenţează rezultatele tratamentului.

Virusul Herpes simplex poate juca un rol secundar în progresia bolii. Obiceiurile alimentare, bolile inflamatorii cronice şi prezenţa hemoroizilor nu par să determine o predispoziţie pentru cancerul anal epidermoid. La bărbaţii care întreţin relaţii homosexuale (MSM, men who have sex with men), incidenţa cancerului anal este de aproximativ 35 din 100 000 de persoane. La bărbaţii cu status HIV seropozitiv, incidenţa creşte la 75–135 din 100 000 de persoane. De asemenea, incidenţa este mai mare la femeile cu status HIV seropozitiv. Probabil că prelungirea supravieţuirii cu ajutorul tratamentului antiretroviral cu activitate înaltă (HAART, highly active anti-retroviral treatment) va duce la o creştere a incidenţei cancerului anal la subiecţii HIV-pozitivi pe viitor.

Incidenţă şi epidemiologie

Cancerul anal epidermoid este o boală rară care reprezintă 1%–2% dintre tumorile tractului digestiv şi 2%–4% dintre tumorile colonice, rectale şi anale. Incidenţa anuală a acestuia este de 1 la 100 000, este mai mare la femei şi este în continuă creştere [1]. În Europa, anual, la ~2000 de bărbaţi şi ~2300 de femei se stabileşte un diagnostic de cancer anal. Supravieţuirea la 5 ani s-a modificat puţin în ultimele două decenii. În Statele Unite ale Americii, ratele globale ale supravieţuirii la 5 ani în perioada 1994–2000 au fost de 60% la bărbaţi şi de 78% la femei (datele SEER). În Europa, rata supravieţuirii la 5 ani a variat între 66% (Europa Centrală) şi 44% (Europa de Est).

Vezi detalii