Va rugam sa va creati un nou cont si sa actualizati datele de contact. Detalii aici. Posibilitatea de plata online.

Ghid pentru paciente Endometru

 

        Institutul Oncologic “Prof.Dr. Ion Chiricuță”

Comitetul de Tumori Ginecologice

 

CE ESTE CANCERUL DE ENDOMETRU?

Organele de reproducere includ uterul (corpul uterin și colul uterin), ovarele, trompele uterine și  vaginul. Uterul are un strat muscular exterior numit miometru și o căptușeală interioară numită endometru.

Cancerul de corp uterin se formează în țesutul care căptușește uterul (organul cavitar mic, în formă de pară din interiorul pelvisului femeii, în care se dezvoltă fătul).

Ca tipuri de cancere, majoritatea sunt adenocarcinoame (cancere care încep în celulele care produc și eliberează mucus și alte fluide). Carcinosarcomul uterin este un alt tip de cancer care se formează în corpul uterului; în prezent este cunoscut faptul că acesta este un tip mai agresiv de cancer endometrial.

Deși tratamentul pentru sarcomul uterin și cancerul endometrial au unele similitudini, informațiile ulterioare sunt valabile pentru cancerul endometrial, nu și pentru sarcomul uterin.

CARE SUNT CAUZELE CANCERULUI  DE ENDOMETRU?

În prezent nu se cunosc cu siguranță cauzele, dar există anumiți factori de risc. Nu toate femeile care prezintă factori de risc vor dezvolta boala. Principalii factori de risc pentru cancerul endometrial sunt:

  • Vârsta: riscul de cancer endometrial crește pe măsură ce femeile înaintează în vârstă (peste 60 ani)
  • Factorii genetici: femeile cu sindrom de cancer de colon non-polipoid ereditar (sindrom Lynch), au un risc crescut de a dezvolta cancer de colon și endometrial la un moment dat
  • Istoricul familial de cancer endometrial: dacă există rude de gradul I (mama, sora sau fiica) care au suferit de cancer endometrial, crește riscul de dezvoltare a acestei boli
  • Persoanele cu cancer de sân sau ovarian au un risc mai mare de a dezvolta cancer endometrial
  • Riscul crește pentru femeile cu un istoric personal de cancer de sân, și dacă pacienta a fost tratată cu Tamoxifen perioade îndelungate
  • Sindromul ovarelor polichistice
  • Hiperplazia endometrială, care reprezintă o proliferare a celulelor endometrului; riscul de cancer este foarte scăzut pentru hiperplazia simplă sau ușoară, dar mare pentru hiperplazia atipică
  • Expunerea la estrogen – utilizarea sau aportul extern de estrogeni, în special terapii cu hormoni care conțin doar estrogeni, dar nu și progesteron după menopauză
  • Obezitatea
  • Diabetul: femeile cu diabet au un risc mai mare de a dezvolta cancer endometrial, deoarece acesta modifică nivelul de estrogeni și efectele lor
  • Hipertensiunea arterială
  • Absența sarcinilor: femeile care nu au fost însărcinate niciodată au un risc mai mare de a dezvolta cancer endometrial.

Administrarea de contraceptive orale care conțin atât estrogen, cât și progesteron micsorează riscul dezvoltării unui cancer endometrial.

CARE SUNT OPȚIUNLE DE TRATAMENT?

CHIRURGIA

Se îndepărtează uterul, cele două trompe uterine și ambele ovare; la pacientele cu risc crescut, este indicată și îndepărtarea ganglionilor limfatici.

Majoritatea femeilor sunt diagnosticate cu cancer în stadiul I și tratamentul chirurgical în acest stadiu este foarte eficient.

În cazul în care există contraindicații medicale și risc crescut pentru anestezie (obezitate, hipertensiune arterială majoră, afecțiuni cardiace), intervenția chirurgicală nu este indicată.

Ulterior, în funcție de factorii de prognostic nefavorabil, în cadrul comitetului de tumori ginecologice, o echipă multidisciplinară de medici (chirurgi, radioterapeuți, chimioterapeuți, anatomopatologi) vor decide tipul de tratament necesar a fi urmat în continuare – tratamentul adjuvant.

TRATAMENTUL ADJUVANT

Este tratamentul administrat după intervenția chirurgicală. În funcție de stadiul și de factorii de prognostic nefavorabil posibilitățile terapeutice sunt: controale periodice, brahiterapia endovaginală, radioterapia externă, chimioterapia. Radioterapia adjuvantă, atât internă cât și externă, previne creșterea locală ulterioară a tumorii (în pelvis – recidivă locală), în timp ce chimioterapia previne răspândirea bolii în afara pelvisului.

  • BRAHITERAPIA

Acest tip de tratament permite administrarea unei doze ridicate de radiații la nivelul tranșei vaginale (zonă cu risc pentru apariția recidivelor) și a celor 2/3 superioare ale vaginului. La prima ședința se va introduce o sondă în vezică urinară  și o sondă în rect. Ulterior se va plasa în interiorul vaginului un cilindru vaginal (a cărei dimensiune este în funcție de anatomia fiecărei bolnave); pacienta va fi transportată pe targă la Simulator pentru efectuarea unei tomografii computerizate. Ulterior, după ce echipa multidisciplinară formată din medic și fizician vor stabili planul de tratament, pacienta va efectua tratamentul care va dura câteva minute. Tratamentul la prima ședință durează mai mult (aproximativ o oră), după care următoarele ședinte vor dura câteva minute.

La sfârșitul tratamentului se vor îndepărta cele două sonde: vezicală și rectală, urmată de îndepărtarea cilindrului endovaginal.

Ședintele se vor efectua în număr de una sau două pe săptămână.

  • RADIOTERAPIA EXTERNĂ

Este un tratament care folosește radiațiile ionizante administrate extern organismului. Ședintele de iradiere se fac zilnic, în afara zilelor de sâmbătă și duminică.

  • CHIMIOTERAPIA

Poate fi administrată după intervenția chirurgicală, respectiv înainte de iradierea externă sau concomitent, în timpul iradierii, pentru a crește efectul razelor.

EFECTELE SECUNDARE ALE CHIRURGIEI

Complicații care pot să apară: tromboză venoasă profundă, probleme cardiace sau respiratorii, sângerări, infecții, reacții la anestezie, limfedem (o afecțiune în care lichidul limfatic se acumulează în picioare și le face să se umfle), risc de incontinență urinară și de prolaps vaginal (ca urmare a slăbirii mușchilor de susținere), simptome ale menopauzei imediat dupa operație (din cauza eliminării ovarelor) – bufeuri, schimbări de dispoziție, transpirații nocturne, uscăciune vaginală și problemele de concentrare.

EFECTELE SECUNDARE ALE TRATAMENTELOR ADJUVANTE

Cele mai frecvente efecte secundare ale brahiterapiei și ale radioterapiei externe sunt de obicei reversibile după tratament și includ: îngustarea și uscăciunea mucoasei vaginale, osteoporoză, dureri la urinare, spasme ale vezicii urinare care au ca rezultat nevoia urgentă de urinare, prezența uneori a sângelui în urină, obstrucția tractului urinar, ulcerațiile sau necroza mucoasei care căptușește vezica urinară; asupra tractului digestiv inferior: disconfort rectal, diaree, defecare cu mucus și sânge, și rareori, perforarea intestinelor.

Efectele secundare ale chimioterapiei apar în funcție de medicamentul utilizat și includ: căderea părului și scăderea numărului de celule sanguine, care poate duce la anemie, sângerări, infecții. După încheierea chimioterapiei părul va crește la loc, iar celulele sanguine revin la valorile normale. Alte reacții includ: reacții alergice cum ar fi înroșirea și erupția cutanată, probleme neurologice care afectează mâinile și/sau picioarele și care pot provoca furnicături, amorțeală și/sau durere la nivelul acestora, pierderea temporară a vederii sau modificarea acesteia, țiuit în urechi sau modificări ale auzului, scăderea tensiunii arteriale, greață, vărsături și diaree, inflamarea unor zone cum ar fi mucoasa bucală, pierderea simțului gustului, pierderea apetitului, încetinirea bătăilor inimii, deshidratare,  modificări ușoare ale unghiilor și pielii care dispar rapid, inflamarea dureroasă a locului în care se administrează injecția, dureri musculare sau articulare, convulsii, oboseală.

CONDUITA DUPĂ TRATAMENT

Va respecta programul controalelor periodice propus de medic . DE CE?

Pentru următoarele ARGUMENTE:

  • identificarea posibilele recidive într-un stadiu incipient
  • urmărirea / tratarea complicațiilor legate de tratament
  • pentru o supraveghere atentă, deoarece există un risc crescut de cancer mamar, ovarian și de colon.

Controlul la medic include:

  • examinarea clinică / ginecologică la fiecare 3 luni în primul an, apoi la fiecare 6 luni până când se împlinesc 5 ani, după care controalele se recomandă a fi efectuate anual.

Se recomandă investigații suplimentare dacă există indicații clinice.

Se recomandă reîntoarcerea la o viață normală.

Ce se întâmplă dacă boala revine?

În cazul în care cancerul revine, se numește recidivă și tratamentul depinde de localizarea acesteia. Riscul recidivei este mai mare în primii trei ani de la tratamentul inițial. Extinderea recidivei va fi evaluată prin: examinare clinică și imagistică. Tratamentul se va decide în comitetul multidisciplinar de tumori ginecologice .