Conferenţiar Dr. Vasile Păcurar

Prietenul şi colegul nostru, cel care a fast conferenţiarul Dr. Vasile Păcurar şi preşedinte al Societăţii noastre, abia intrat în al 50-lea an de vieţii, ne-a părăsit mtr-o zi tristă de noiembrie a anului 2001, mult prea devreme pentru câte dorea şi câte avea de făcut pentru cei rămaşi în urma lui.

Născut la 24 august 1954 în localitatea Subpiatră din judeţul Bihor, a cunoscut încă de copil greutăţile unei lumi puternic marcată de urmările celui de al doilea razboi mondial şi mai ales de răsturnarea şi pervertirea valorilor spirituale şi morale. Într-o perioadă în care originea socială era mai importantă decât valoarea profesională, tânărul Păcurar a avut nevoie de multă forţă şi tenacitate să-şi realizeze visul de a deveni medic. Absolvent al Facultăţii de Medicină din Cluj în 1978, revine în perioada 1982-1985 pentru specializare în oncologie, în cadrul Institutului Oncologic, specialitate şi instituţie de care a rămas legat pentru totdeauna. Anii studenţiei clujene au fost importanţi nu numai pentru pregătirea profesională a doctorului Păcurar dar şi pentru formarea unei cu1turi generale solide şi diverse având un grup de prieteni cu preocupări literare şi filozofice în care a avut şansa să-şi cunoască tovarăşa de viaţă, pe Iulia, un sprijin de nădejde pentru tot ce a realizat în continuare. Invăţăturile de acasă şi personalitatea tatălui, de multe ori evocat în discuţiile cu prietenii, şi contactul cu lumea universitară a Clujului i-au modelat un carcater puternic, cinstit şi obişnuit să spună adevărul chiar şi atunci când ştia că nu este cel mai plăcut.

Tenacitatea, puterea de muncă, rcceptivitatea la nou, dorinţa de continuă perfecţionare sau darul de a convinge pe cei din jur cu entuziasmul său pentru o idee şi mai ales pentru realizarea ei, sunt calităţi care l-au caracterizat pe Dr. Păcurar şi i-au adus stima şi aprecierea celor cu care a colaborat. Aceste calităţi anunţau o frumoasă carieră profesională care s-a concretizat în anii 1990: medic primar în 1991, şef de lucrări la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Oradea în 1995, doctor în ştiinţe medicale al Universităţii ,,I. Haţieganu" din Cluj în 1997, conferenţiar în 2001 sau membru în Comisia Naţională de Oncologie a Ministerului Sănătăţii, sunt numai câteva din jaloanele care marchează devenirea personalităţii profesionale a doctorului Vasile Păcurar. Anul200 1 însă, a pus capăt brutal unei cariere profesionale care pentru mulţi ar putea fi mai mult decât implinită dar care pentru Dr. Păcurar ar fi însemnat, cu siguranţă, doar încă o etapă spre alte şi alte împliniri în lupta închinată celui suferind.

Câteva performanţe profesionale merită în mod special subliniate: înfiinţarea invăţământului de oncologie la Universitatea din Oradea şi modernizarea Clinicii de Oncologie Oradea - un model de urmat pentru multe alte servicii, gazdă şi organizatorul bienalelor de cancer mamar de la Băile Felix, manifestare devenită de tradiţie pentru oncologia românească dar poate cea mai importantă este şi va rămâne Registrul Teritorial de Cancer al judeţului Bihor, o premieră naţională prin concepţie, integrarea în reţeaua internaţîonală de profil şi publicarea Anuarului statistic, aflat la a 4-a ediţe. La această bogată şi valoroasă activitate profesională se adauga o intensă activitate didactică cu numeroase publicaţi în reviste sau monografii, o prezenţă constantă şi activă la diverse manifestări ştiinţifice în ţară şi străinătate.

Energia debordantă şi plăcerea de a lucra cu oameni pentru oameni precum şi calităţile inăscute de lider explică prezenţa lui activă în societatea civilă românească ca preşedinte al Societăţii Române de Radioterapie şi Oncologie Medicală, vice-preşedinte al Societăţii Române de Cancer Bihor, vice preşedinte al Academiei de ştiinţe, Arte şi Literatură Bihor sau ca simplu om care prin educaţie şi caracter îşi asumă apartenenţa şi responsabilitaţile faţă de cetatea în care trăieşte el şi ai lui. A fost un ferment viu care a ars ca o flacără din dorinţa de zidire trainică în tot ce a făcut dar ne place să credem că printre cele mai aproape sufletului lui a fost SRRO pe care a slujit-o cu dăruire şi pricepere şi care la rândul ei l-a onorat doi ani la rând să o reprezinte din poziţia de preşedinte.

Omul Vasile Păcurar, ne duce cu gândul la prietenia şi căldura lui, la humorul spontan şi graiul ardelenesc în care ne vorbea despre păţaniile lui din tinereţe, visurile lui, problemele care îl urmăreau, bucuria pentru reuşitele celor dinjur. Nu l-am văzut odată suparat sau cu ranchiuni, întotdeauna ajutându-şi şi respectându-şi colegii mai tineri sau mai în vârstă, recunoscând valoarea oriunde şi oricând.

Vasile Păcurar lasă în urma lui pe soţia Iulia, fiica Bianca şi ginerele Marius, şi mama Viorica, cărora le înţelegem şi împărtăşim durerea. Vasile s-a despărţit prea repede de noi toţi dar ii vom cinsti memoria şi-l vom păstra în sufletul şi gândurile noastre.

Dumnezeu să-l odihnească!

N: Ghilezan

 

Radioterapie & Oncologie Medicală, 2001, 4:417